marți, 22 decembrie 2015

E gata începutul, dar n-a început sfârşitul.
Astea-s baliverne a la oricine ştie româneşte,
Dar voma indusă nu se compară cu
Acidul gastric ce-ţi rumegă esofagul,
Încet, încet, ca un elan molcom etalându-şi pula fusiformă
Prin pădurile încete ce se sting precum un foc ce-nghite-o ciornă.

Sfârşit de an, de veac, de ce vreau eu şi voi, deci noi
Am aşteptat momentul ăsta de când am prima amintire, acum e-aici,
Nu pot spune că e rău, dar maximul e intangibil,
Iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri, nu pe scaune de birou
Tastând amarul unei generaţii consumate de plastic şi aliteraţii.

luni, 2 martie 2015

Mă plictiseam, dar n-am timp de aşa ceva
Acum sunt obosit şi n-am timp de odihnă
Curând concluzia implacabilă a unui trecut greşit
Am bani în cont dar nicio gură de hrănit.

Ieşi şi lasă-mă
Ies şi zbor
Şi tai şi sap
Şi fug şi stau
Şi nu dorm.
Nu.
Dorm.

Nu-mi mai plac oamenii, credeam că-mi plac
Dar egocentrismul ăsta sec
Mă face să dorm, nu să petrec.