marți, 31 decembrie 2013

Bă.

Termină cu prostiile,
Ne luăm cu vorba şi uităm de
Toate nasoalele cu care ne-am pierdut secundele
Unor nopţi plictisitoare, vomând Săniuţa
Pe care-am băut-o-n budă
Haloşi, să nu dăm şi la alţii.

Pe bănci în parcuri, pe canapele şi pe scaunul mortului,
Rar la volan, uneori pe mal la mare,
Dar rar şi-acolo,
Petreceri mentale cu materiale de construcţie pentru amintiri
Spurcate şi poate uneori, mai false decât au fost în realitate
Dar nu mai puţin palpabile decât sânii ăia lăsaţi dar implacabili
Sau cel puţin aşa crede ea. Da' probabil ştie că se minte,
Că sfârcurile alea au fost mestecate de generaţii-ntregi de tenori denaturaţi de
Bucăţile ei oribile dar tot-unitarul ei inaccesibil unei vaste majorităţi,
Dar şi asta-i o minciună, că n-o opreşte nimeni, nici măcar
Lipsa virgulei sau a sucurilor pubertăţii

Mi-aduc aminte de toţi proştii
Pe care-i credeam salvarea exo-endo,
Şi aspiram covorul aspirând să fiu ca ei
Cu botu-n pământ şi privirea-n zare
Consumând moarte cu poftă şi nesaţ şi cafea cu zaţ în formă de
Dragoste.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu