marți, 14 august 2012

La cald

Artă fără aţă, fată fără faţă, soare fără nori, dar ploi pe coridor,
Cu blugi albaştri, contrast, te plimbi. imună, printre terase mincinoase. Tu nu ai unghii false.
Şi mesteci gumă. Şi râzi şi te opreşti, dar cânţi şi-ncepe-a ploua-n interior, din nou,
Şi râzi iar, că ploaia era doar deasupra mea, ca un făcut,
Şi totuşi nu înţeleg ce-a fost asta, că m-a lovit acut, ca o explozie din trecut.

Poezie, mai rar; nu toate merită,
Dar personalitatea ei de zahăr piperat
Mi-a adus aminte că se poate
Să fiu fericit şi fără să fiu spart.

Mi-a fost greu să nu fac ce simţeam,
Dar realismul trebuie să iasă, uneori,
La suprafaţă,
Că decât să-mi pară rău mult timp,
Mai bine-mi pare rău doar astăzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu