joi, 18 martie 2010

Mie îmi plăcea apa rece. Ce-i drept, eram ciudat. Ei îi plăcea apa caldă. Perfect normal, ea nu era lunatică.

Şi uite-aşa ne scăldam noi separat, în lumi paralele, dar din când în când curbam spaţio-timpul. Şi Doamne, ce-l mai curbam. Îl modelam după plac, după febra momentului. Ne întorceam şi în timp uneori, alteori vedeam mult în faţă un viitor desăvârşit, până când prefăceam imaginarul în realitate printr-o detonaţie voită. Apoi din nou, până ce binele ne obosea şi ne-ntorceam mulţumiţi în apele noastre, fără noi.



Era una rece, una caldă, dar niciodată aia călduţă. De ce căcat niciodată aia călduţă?



Bonus, melodia mea preferată de luna asta.


marți, 16 martie 2010

vederea-i la vedere. La revedere.

Acum nu-i cer.
Nici nori nu sunt.
E doar o piatră arsă-n zare,
Ce cu-a sa sclipire sumbră
Ne trimite în uitare.


Acum nu-i apă.
Nici gheaţă nu-i.
E numai nimeni stând în zare,
Şi tinereţea noastră fuge
Dar n-are şanse de scăpare.

Acum, şi ciorile s-au dus,
DC++, DC++?