marți, 8 septembrie 2009

la fel cu un altfel de clişeu

şi s-au privit discret printre capetele tuturor. Şi-au zâmbit instinctiv, dar cu un gust dulce pe limbă s-au ridicat concomitent şi au ieşit. Un moment sacru şi posibil doar odată sau nici măcar atât pentru unii ei l-au trăit.

Fără vreo vorbă, dar cu o ezitare naturală s-au luat şi buzele lor au început să se maseze reciproc, eliberând dorinţa. Fiecare părticică a trupurilor lor vibra, cerşind firescul care avea să vină.

Şi palma lui a atins palma ei, bătătura de la baza degetului mijlociu s-a lipit de pielea ei perfectă, stârnindu-i un tremur discret. Ştiau amândoi că din acel moment sunt legaţi întru eternitatea efemeră de pe Pământ.

Tot drumul au tăcut, sorbindu-se din priviri. El îi ţinea mâna strânsă, iar ea era fericită. Luminile de pe stradă se balansau în ritm de ce vrei tu iar maşinile arătau ca într-o poză supraexpusă, gonind în fundalul mut.



Acasă la el nu şi-au dat drumul reciproc:

-Ştii, te iubesc.

De mult nu i-a mai spus cineva cuvintele de mai sus. În gând se zbate: urăsc lumea şi tot ce-nseamnă ea. Urăsc lumea şi tot ce reprezintă ea. Urăsc lumea. Mizantrop. Mizantrop. Mizantrop. Dar pielea ei şi faţa ei şi palma ei şi pielea ei – ard. De ce mă iubeşti, ce ţi-am făcut?

Gentil, a dezbrăcat-o de bluză, apoi cu o mână i-a deschis sutienul. Sfârcurile ei întărite erau perfecte, iar el le-a sărutat suav şi un geamăt a colorat camera. A scăpat de cămaşă, apoi de blugi şi ea de rochie, apoi de lenjerie. Întinşi în pat s-au cufundat unul în celălalt, au fost unul pentru un timp. Apoi s-a terminat şi au adormit aşa, ţinându-se în braţe, cu zâmbetul pe buze şi lumea la picioare, lume ce curge în ritm de metronom.

Dimineaţa.

Ea în patul ei, el în patul lui. Nu se cunosc, dar se vor găsi. Aşa speră. Aşa speri şi tu. Că o vei găsi. Că îl vei găsi. Sau poate că e sub nasul tău, ca mustaţa de lapte.

8 comentarii:

  1. cât de frumos.
    de data asta pot spune sincer că m'ai lăsat fără cuvinte. e mai mult decât perfect. nu credeam că TU vei scrie vreodată aşa ceva...
    îmi place la nebunie cum ai descris tot până la cel mai micuţ amănunt. şi culmea e că, ai dreptate.
    bravo măi >;d<

    RăspundețiȘtergere
  2. şi lumea la picioare, lume ce curge în ritm de metronom.

    cred ca n-am citit niciunde o reprezentare mai exacta a lumii decat asta, mi-a placut la nebunie cum suna
    a fost frumos, IN SFARSIT APUC SA LAS UN COMENTARIU INAINTE SA STERGI POSTUL.

    RăspundețiȘtergere
  3. ioi, mulţam. oricum cred că asta va fi singurul post de gen, că mi se pare cam gay să scriu astfel. :)) LOLOLOLOLOLO oriana. Dar ce post am şters eu, hă?

    RăspundețiȘtergere
  4. nu mai tin minte, dar stiu ca era acum 2 sau 3 saptamani
    se prea poate sa fi fost o eroare in lista mea de lecturi din moment ce acum imi arata ca in urma cu 3 saptamani ai postat decor pentru putregai desi ai mai postat dupa aia

    RăspundețiȘtergere
  5. haha,misto povestea asta .[si totusi f cunoscuta]
    ce ma seaca finalu [prea corect bai] cred ca numi plac adevarurile plesnite peste cap asa sec,parca e mai misto daca le camuflezi si mi le vinzi asa subtil:D
    Dar,asta's io cu gandirea mea de copila[ce naspa suna akuma ca o recunosc] visatoare.
    Bravo:*
    Ai un mod de a te exprima f misto.Si filozofic dar si mistocar.
    Cius >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. păi măcar odată şi ajunge măi kikină. Zic şi eu :)

    RăspundețiȘtergere