miercuri, 24 iunie 2009

Nihil

Speri să te trezeşti şi să fie bine, nu? Totul roz, ca-n poveştile ce ţi le citea maică-ta înainte să te culci, când tu adormeai ca un nesimţit înainte să termine. Vrei să fii complet, să-ţi atingi scopul existenţei, chiar dacă habar n-ai care-i ăla. Ştii tu că-i unul special. Fabulezi. Poate zilnic, poate mai rar, poate doar noaptea sau poate niciodată. Dar eu ştiu că te frământă. Te simţi special, crezi că ai un rost predeterminat, te laşi sedus de asta şi aştepţi să-ţi fluiere cineva startul sau să-ţi paseze ştafeta din mers. Ştii, tu de fapt aştepţi acum. Eşti doar o piesă de şah pe care vrei s-o muţi, dar oponentul te atenţionează că n-ai voie. Aştepţi să poţi face mutarea, dar eşti dereglat de timp. Şi ghici ce?


Punctul terminus.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu